De când am făcut primul coming out, am început să trăiesc între două propoziții. Prima: „Nu am nimic cu tine!” A doua: „dar poate nu acum, nu aici, nu atât de vizibil.” Așa arată acceptarea pentru unii. Condiționată de un „dar”.
Acest „dar” este un paravan convenabil pentru mulți. A devenit un fel de mască socială care permite oamenilor să pretindă că sunt toleranți. Ei nu se cred homofobi, deși felul lor de gândire demonstrează contrariul, sunt doar persoane precaute cu viziuni și valori „europene”.
În realitate, acest „dar” este un instrument de control și excludere prin care mi se spune: te las să exiști, dar numai dacă îți ascunzi iubirea, fă ce vrei, dar la tine acasă.
Această formă de acceptare toxică este periculoasă tocmai pentru că pretinde că e acceptare. În esență, este o formă de marginalizare. George Orwell scria în Ferma animalelor: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele.” La fel și în Moldova, în anul 2025, toate drepturile sunt garantate, dar unele drepturi pot aștepta.
Când am făcut coming out părinților mei, mama mi-a zis: „Te accept și te iubesc, dar te rog nu mai spune altora, ține în secret!”
Când mă gândeam să lansez proiectul media Bang Bang, o prietenă mi-a zis „Bună idee, dar Moldova nu este gata!”
După ce am lansat proiectul, au fost mulți care mi-au zis: „Dar poate găsești căi mai creative de a vorbi despre LGBTQ+, nu chiar așa de deschis. E un subiect sensibil, totuși.”
Când, exact, este momentul potrivit să ceri să-ți fie respectate drepturile?
Când nu suntem în an electoral, ni se spune că e prea devreme. În an electoral, că este un subiect prea sensibil. Iar când ies în stradă să-mi cer drepturile constituționale, mi se spune că-mi fac rău cu mâna mea.
Între timp, homofobia rămâne o normă. Unii artiști fac glumițe care incită la ură în piesele lor. Influenceri spun cu voce tare că nu cred în iubirea dintre doi bărbați. Politicieni plătiți inclusiv din banii cetățenilor LGBTQ+ incită la discriminare. Până la urmă este doar „o opinie.” Nu sunt responsabilizați pentru că promovează ura. În schimb, noi, persoanele LGBTQ+, trebuie să fim diplomate. Să nu cumva să deranjăm. Să mai așteptăm.
După ce am anunțat data Marșului Moldova Pride, care va avea loc pe 15 iunie 2025, unii politicieni au ieșit cu mesaje de ură, încercând să interzică evenimentul. Ce m-a durut cel mai tare a fost reacția cetățenilor care se consideră pro-europeni. În loc să condamne aceste atacuri, ne-au acuzat pe noi că punem țara în pericol cu evenimentul nostru pașnic.
Pentru ei, viețile LGBTQ+ nu sunt realități care merită respect și protecție, sunt complicații electorale. Iar vizibilitatea noastră, în an electoral, devine, din nou, o problemă. Nu ura celor care ne atacă.
Ar trebui să înțelegem că drepturile omului nu pot fi puse pe pauză. Ele nu sunt garantate „doar când este momentul potrivit.” Iar Pride-ul nu este un capriciu. Este o formă de a exista fără „dar”! Fără scuze sau permisiuni.
Dacă o societate dezvoltată și democratică se măsoară în felul în care își tratează cetățenii, atunci refuzul de a garanta drepturile cetățenilor LGBTQ+ este un indicator clar al eșecului.
Poate că într-o zi va veni și acel „acum” de care tot vorbiți. Până atunci, eu, Vasile Micleușanu, organizatorul Marșului Moldova Pride, te invit pe data de 15 iunie, 2025, ora 12:00 la intersecția străzilor Ismail și București să promovăm acceptarea. Căci homofobia se ascunde după un „dar”!
Autor: Vasile Micleușanu
